Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Radu Afrim’

Desi mai sint doar citeva zile pina la ziua in care se va alege noul director al teatrului Maria Filotti, luptele din culise nu s-au incheiat. Ba, din contra, par a se inteti. Exclusiv in editia on-line a cotidianului „Obiectiv – Vocea Brailei”, gasiti din aceasta noapte punctele de vedere ale unora dintre cei mai importanti actori braileni, legat de ceea ce se intimpla la Braila. Declaratii incisive ale actorilor Mihaela Trofimov, Alin Florea, Liviu Pintileasa, Emilian Oprea, un semnal de alarma tras de regizorul Radu Afrim si indemnul la calm al Veronicai Dobrin, fostul director de la TMF, sunt ingredientele unui text la care am lucrat azi, intr-una din zilele mele libere. 😛 Uite, chiar AICI.

Read Full Post »

Am discutat mai bine de două ore cu regizorul Radu Nichifor. În ediţia de azi a cotidianului Obiectiv – Vocea Brăilei puteţi citi un interviu de două pagini. Pentru cititorii blogului meu am mai păstrat o parte pe care o puteţi lectura acum în exclusivitate:

–  Din ce an ai lucrat în teatru?

– Cred că prima oară am călcat în teatru în ’93. Eram un puşti, eram cu un coleg, prieten foarte bun, cu Ciprian Nicolăeasa. Eram nişte puşti îndrăgostiţi de teatru. Era un actor care a însemnat foarte mult pentru noi, pentru tinerii de atunci: e vorba de domnul Bujor Macrin, care într-o sală mică plină cu douăzeci – treizeci de copii, care am fi cochetat cu meseriile astea dar nu aveam curaj, ne-a deschis o uşă, ne-a ascultat, ne-a dat cărţi de citit… Pe cei care voiau sa facă actorie i-a îndrumat. Mie mi-a dat cărţi de citit, m-a pus în contact cu nişte oameni.

– Apoi ai urmat facultatea? Ai plecat la Bucureşti?

– Nu… Am fost un an student al facultaţii de teatru din Brăila. Era domnul Motoi director atunci, era o situaţie foarte grea pentru teatrul din Brăila, rămăseseră foarte puţini actori după revoluţie. A fost o trupă foarte bună înainte de revoluţie în teatrul din Brăila, cu rezultate foarte faine. A fost perioada domnului Codrescu, extrem de bogată… S-a terminat construcţia clădirii, iţi dai seama că a fost o emulaţie… era un teatru nou. A fost perioada domnului Bălan, apoi a urmat o perioadă foarte grea şi foarte ciudată pentru teatru. Îmi aduc aminte că în ’93 Bujor Macrin juca, regiza, dădea cu mătura pe scenă, se ocupa de noi… Mai erau cinci sau şase actori în teatru, restul plecaseră. Fiind o trupă bună, imediat după revoluţie, după ce s-au deschis trupele, foarte mulţi actori buni ai teatrului au plecat. Brăila rămăsese cu şase actori… N-aveai ce să joci.

– Era şi o perioadă foarte proastă din punct de vedere financiar, nu?

– Era o perioadă ciudată, era o invazie de televiziuni, de cu totul alte lucruri. A fost o perioadă în care publicul nu prea avea chef şi mare drag de teatru, a fost foarte foarte greu. Omul acesta a fost foarte important pentru teatrul din Brăila. Cred că dacă n-ar fi fost Bujor Macrin atunci, probabil acum nu am mai fi vorbit de o instituţie profesionistă de teatru la Brăila şi cei şaizeci de ani pe care i-a sărbătorit teatrul s-ar fi oprit  acum vreo douăzeci. Din punctul meu de vedere, omul acesta a fost extrem de important atunci. Bine, şi acum… El este un actor foarte bun, dar atunci a fost omul providenţial. Pe noi ne-a stîrnit, ne-a provocat, ne-a ajutat, ne-a încurajat. A fost o perioadă foarte romantică… Imaginează-ţi că era director domnul George Motoi, brăilean şi el, chemat şi venit într-un moment greu pentru teatru. După ce am fost director încep să ştiu lucrurile acestea: n-ai trupă, o aduci! Dar dacă nu îi ai din oraşul respectiv, n-ai case, n-ai posturi, e o întreagă structură.

– Şi s-a luat atunci decizia de a se face la Brăila o facultate de teatru? 

– Nu era altă soluţie, nu se puteau aduce actori, n-aveau unde să-i cazeze, unde sa-i ţină, e o întreagă infrastructură pe lîngă fenomenul acesta şi, neavînd ce să facă, au luat soluţia asta. E un mare noroc că e un loc talentat aici. Brăila e un oraş talentat, e un pămînt bun pentru meseriile astea. Ştiu că s-au făcut nişte castinguri atunci şi vreo treizeci de tineri, de copii, au venit către teatru… Mi-aduc aminte că atunci – eram un puşti, trăiam din banii lu’ maicămea – şi mă uitam la Cornel Cimpoae care lucra, avea copil, repeta după ce scăpa de la serviciu, dormea zece minute între repetiţii şi mînca teatru pe pîine. Era pentru noi, ăştia mai tineri care nu aveam niciun fel de probleme, un model, era un om care voia teatru si îl făcea din tot sufletul lui. Din oamenii aceia… a fost o găselniţă de moment foarte inspirată de a face nişte actori.

 – Şi s-au făcut actori care au rămas pîna în ziua de azi, care joacă în teatru…

– S-au făcut actori, oameni cu cariere foarte faine, oameni care acum bat spre patruzeci de ani şi care acum sunt o parte extrem de importantă în nucleul trupei actuale. Trupa din Brăila e cumva structurată din două valuri. A fost aceasta infuzie masivă care a fost spre jumătatea anilor nouăzeci: Mihaela Trofimov, Cornel Cimpoae – Dumnezeu să-l ierte! – Valentin Terente, Emilia Mocanu, Dan Moldoveanu, Costică Burlacu, Vanesa, Monica Zugravu, Zane, Marcel, Ciprian Nicolăiasa şi mulţi oameni care nu mai sunt în acest moment în trupă: Profira Serafim, Violeta Haret, Dan Burghelea, Rădiţa Roşu, sunt foarte mulţi oameni… Cristi Simion, Sorin Militaru… Sorin era ziarist atunci… Noi eram zăpăciţii care voiam sa facem regie… Dragoş Mocanu, care a murit şi el – Dumnezeu să-l ierte! – tot student la regie, Mihai Deceanu… Cătălina Nedelea, Flori Popa… Foarte, foarte mulţi copii. Eram nişte copii!

– Spuneai că aceasta a fost perioada romantică, perioada în care au apărut valori, s-au construit nişte oameni, nişte caractere…

– Au apărut nişte oameni, s-au format nişte actori, ei au învăţat meserie pe scenă. Acum sunt douăzeci de actori în trupă şi cam jumătate din ei provin din perioada asta.

– Al doilea val a fost…?

– Al doilea val a fost undeva, acum aproape zece ani, probabil 2001 – 2002, cînd o clasă întreagă de la Iaşi, absolvenţi de Teatru la Iaşi – Marius Manole, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Elena, Ramona, Alin Florea – care a venit un pic mai tîrziu – o altă actriţă foarte interesantă care a plecat între timp, Ludmila, o clasă întreagă, spuneam, a venit la Brăila. Sunt normale perioadele astea, din cînd în cînd o trupă are nevoie de sînge proaspăt, de împrospătare.

– Sunt, în fond, trei straturi: actorii vechi, Bujor Macrin, Liliana Ghiţă şi cele două valuri despre care spuneai…

– Da, din actorii vechi, în momentul acesta mai activează în teatru Bujor Macrin, Liliana Ghiţă şi Ana Zucu… E foarte interesant că trupa teatrului din Brăila are un „altoi” din Republica Moldova. Doamna Ana Zucu este de acolo, pictoriţa executantă este tot din Moldova. Ei au venit la un moment dat şi s-au lipit de trupa de aici. Ceilalţi oameni provin din aceste două valuri masive, două valuri succesive mari, foarte puternice, care fiecare a însemnat o etapă extrem de importantă.

– Şi a ajuns Teatrul Maria Filotti, în ultimii ani, să ia premii la nivel naţional, să aibă spectacole foarte bine primite de critică…

– Una din datele trupei de la Brăila şi a teatrului din Brăila era atmosfera extraordinară, deschiderea oamenilor, dragul de tineri… Să ştii că sunt foarte puţine locuri în care tinerii se pot urca pe scenă, în care sunt acceptaţi de actorii maturi. Nici aici, iţi dai seama că n-au fost lucrurile unse, dar a fost în permanenţă o deschidere şi-o atmosferă foarte plăcută. Cu mulţi dintre ei, din păcate, ne-am întîlnit şi ne-am adus aminte de perioada aceasta cînd a murit Cornel. Atunci a fost o revedere a aripii mai „old”, ca să spun aşa, a părţii acesteia mai romantice. Din păcate, pierderea lui Cornel, plecarea lui Cornel….

Citeşte interviul cu Radu Nichifor

Read Full Post »