Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Marian Coman’ Category

Albilița

După o pauză de vreo 2 ani, am finalizat o nouă povestire. Este un text dedicat lui Maic Haulică, omul care se face vinovat de debutul meu editorial. De ieri, textul poate fi citit în exclusivitate pe sit-ul lui Ștefan Ghidoveanu, unul dintre cei mai importanți promotori ai literaturii F&SF din România. Sper să vă placă. Citește mai departe…

Anunțuri

Read Full Post »

Pe site-ul cenaclului gălățean Noduri și Semne, povestirea Tinerețea doamnei Cala. Cei care nu au aflat încă istoria celei mai frumoase femei din lume o pot citi AICI. Poftă bună!

Read Full Post »

Adicătelea îl rog pe nenea ăla cu ameninţarea să mai aştepte un pic. Până pe 21 mai, de ziua mea, când, iată, o să crăpăm cu toţii, dacă luăm de bună profeţia lui Harold Camping, un bătrânel simpatic care, la cei 89 de ani ai săi, vrea să nu adoarmă înainte de genericul de final.

Ştirea zice aşa:

Sfârşitul lumii vine fix pe 21 mai anul acesta, potrivit membrilor unei secte americane, care au pornit cu caravanele prin Statele Unite, ca să-i avertizeze pe oameni. Liderii mişcării spun că va avea loc un cutremur de proporţii, care va devasta pământul. Vor scăpa doar „cei aleşi”.

Sectanţii sunt convinşi că Iisus va reveni pe pământ să-i salveze pe cei care cred în el. Ei spun că sfârşitul lumii începe pe 21 mai şi că omenirea va trăi un coşmar timp de 153 de zile.

„Ziua Judecăţii va fi pe 21 mai 2011, când va fi un cutremur masiv. Aşa va fi: Iisus se va ridica la cer şi îşi va lua oamenii cu el. Pe 21 octombrie, vor fi cadavre peste tot”, a declarat Tony Dellomo, membru al sectei.

Liderul grupării, Harold Camping, în vârstă de 89 de ani, susţine că data este precisă, fiind obţinută în urma unor calcule pornite de la cifre biblice. El a reuşit să-şi atragă mulţi adepţi, care şi-au abandonat locurile de muncă şi familiile şi cu care a pornit cu caravanele prin America.

Camping a mai prezis sfârşitul lumii şi pentru data de 4 septembrie 1994.

Boon… aşa stând lucrurile, declar deschis următorul concurs.

Concurs de comentarii!

Scrie un comentariu aici sau trimite-l pe adresa marian.coman (at) gmail.com, în care să descrii sub forma unui short-story, într-o notă umoristică (de preferat, dar nu obligatoriu), sfârşitul lumii. Acţiunea se derulează în România, pe 21 mai, şi este ziua mea de naştere, iar tu eşti invitatul meu la petrecere. Un psihopat pasionat de caricatură încearcă să mă omoare înainte de sfârşitul lumii. Go! Termen limită – 21 mai, ora 24.00. Premiu: un exemplar din volumul „Nopţi albe, zile negre” cu autograf şi o caricatură apocaliptică realizată de Costel Pătrăşcan. Nu uita să-ţi laşi o adresă valabilă de e-mail, să te pot contacta pentru premiu.

Read Full Post »

N-am mai primit de multă vreme ameninţări, însă ultimele zile au fost bogate din punctul ăsta de vedere. O persoană importantă din protipendada oraşului s-a lăudat prietenilor că-mi va pune funia de gât săptâmâna asta, iar luni am primit o frumoasă scrisoare la redacţie. O parte din conţinutul ei îl redau mai jos.


Articolul pe această temă se află AICI.

Dar ca să semnalez şi lucruri pozitive, vă arăt blogul domnului Vladimir Tismăneanu, unde vorbeşte tare fain despre Obiectiv Cultural şi despre colegii mei. Vă recomand interviul cu el, dar şi articolul său din Contributors.

Să auzim de bine!

Read Full Post »

Debutul

Zilele trecute m-am reîntîlnit după ani buni cu un prieten drag, prozator promiţător în anii 90. A fost un prilej să ne amintim cum ne-am cunoscut şi, mai apoi, să-mi amintesc momentul în care am publicat ceva pentru prima oară. Aveam 16 ani cînd mi-au apărut primele desene în Jurnalul SF. Şi fiindcă zilele trecute tocmai mă uitam la zîmbetul de pe figura unui adolescent care îşi recitea primul text publicat în Obiectiv Junior, m-am hotărît să scormonesc după debutul meu. E un sentiment irepetabil ăla pe care îl trăieşti atunci cînd îţi vezi pentru prima oară numele tipărit. Un sentiment care te urmăreşte apoi toată viaţa. So… ăsta e debutul meu. Noiembrie 1993, nr. 46 al JSF. Am mai găsit şi un alt desen, printre primele publicate. Lucrările astea, făcute în tuş şi în creion, au rămas prin Giurgiu, într-o expoziţie. Nu le mai am. Şi nici nu mai desenez.

O să scormonesc zilele următoare şi după debutul literar.

Read Full Post »

O să revin cu detalii în curînd. Deocamdată doar afişul. Vă aşteptăm.

Read Full Post »

Nu sunt scriitor. Dacă m-ar întreaba cineva cu ce mă ocup mi-ar veni greu să îi răspund că sunt scriitor. Ar fi ca şi când un tânăr care joacă fotbal în curtea şcolii ar spune că este fotbalist.

Acum 20 de ani, pe când eram un puşti timid, credeam că, pentru a fi scriitor, este suficient să scrii. În urmă cu 14 – 15 ani însă, am ajuns la concluzia că abia primul text publicat te face scriitor. Apoi, după ce am publicat primele povestiri în ziare şi reviste am început să cred că abia atunci când cuvintele tale apar într-o carte, ajungi, cu adevărat, scriitor. Citeste mai departe…

Read Full Post »

Older Posts »