Addiction! Rock made in Braila |

Addiction! Rock made in Braila

noiembrie 13, 2009 de Marian Coman

Astazi a fost finalizat videoclipul adolescentilor de la Addiction, prima trupa de rock din Braila care reuseste sa se afirme la nivel national. Pustii au intre 14 si 18 ani si sint teribil de talentati. So… vizionare placuta:

Publicat în Braila | Etichetat Muzica, Rock | 7 comentarii

7 răspunsuri

pe noiembrie 15, 2009 la 6:54 pm voicunike

Imi place! Are un suflu misto piesa! Sa inteleg ca motociclistul care apare in videoclip esti tu?
pe noiembrie 18, 2009 la 10:18 pm Marian Coman

@ voicunike – ma bucur ca iti place. Nu, motociclistul nu sint eu… Niste prieteni 🙂
pe ianuarie 3, 2010 la 11:37 pm Addiction. Sau ce problema am eu cu muzica « Marian Coman: Viata mea, povestile mele

[…] ”Addiction”, trupa adolescentilor braileni despre care am mai pomenit AICI, a stat in ultima vreme in studio si a lucrat la doua piese noi. Una dintre ele, “O singura […]
pe martie 12, 2010 la 11:03 am NoBless

*** hmmm…inca de la inceput vreau sa il intreb pe d’l marian coman , ce a vazut el interesant la acest videoclip ? cred ca si unui copil ” al strazii ” daca ii punea o camera’n mana filma mult mai bine…si aici ma refer la cadre…, asta ca sa nu mai vb de o proprie imaginatie…( hai ca ma faci sa rad ) :))
*** dar bineinteles…din cate am auzit…, tu , d’l marian coman.., lucrand cu mama unuia din baieti la acelasi ziar ( trust ).., normal ca nu ai cum sa zici ceva ” nashpa „de ei…
*** auzi tu !!! : ” Pustii au intre 14 si 18 ani si sint teribil de talentati. ”
*** iti dau un sfat…, asculta mult mai mult rock chiar si underground si dupa aceea iti poti ” atasa ” parerile.., pareri fortate mai exact !!!
*** gandeste’te bine la ce vei scrie d’acum inainte…
pe martie 12, 2010 la 12:09 pm Marian

@ nobless – in primul rind, iti multumesc pentru mesaj. Acum, ce sa zic? Inteleg usor frustrarile adolescentine si nu cred ca are rost sa reactionez in aceeasi nota. O sa-ti spun insa ca intimplarea face ca acum citeva ore m-am intors de la Bucuresti, unde copiii astia de la Addiction – colegii tai de generatie, presupun – au avut un recital intr-un club din Regie. Printre spectatori, venit special sa-i vada, Nicu Covaci insotit de impresara sa. I-a ascultat omul, i-a aplaudat, apoi, impresionat, l-a sunat si pe Cristi Gram, chitaristul de la Phoenix, sa vina sa-i vada. S-a terminat cu felicitari, cu sfaturi si cu invitatia de a participa la un proiect comun.
Poate ca nu am ascultat eu suficient rock, desi e foarte posibil ca in cei aproximativ 18 ani de cind ascult rock din pasiune sa se fi adunat citiva terra de muzica in capul si in inima mea, dar presupun ca Nicu Covaci e ceva mai la curent cu muzica decit noi doi. Nu zici?
Acum… cred ca ar mai trebui sa clarificam citeva aspecte: 1. eu nu am laudat videoclipul in sine, ci talentul membrilor trupei. Nu ei au scris scenariul, nu ei au filmat, nu ei au regizat si nu ei au montat videoclipul. S-a ocupat de asta o casa de productie, acest videoclip fiind premiul pe care Addiction l-a cistigat la un festival de rock pentru tineri. Insa, chiar si asa, mi se pare un videoclip decent. 2. nu lucrez intr-un trust media, ci la un simplu cotidian (unde, fie vorba intre noi, am promovat si alte trupe tinere din Braila – o sa gasesti intr-unul din numerele trecute un interviu cu baietii de la Impetus), iar cine ma cunoaste, stie ca in general fac doar lucrurile care-mi plac, cu multa pasiune. Iar daca mi-am propus sa-i sprijin pe copiii astia in masura in care pot, o fac doar pentru ca eu cred in talentul lor. Timpul o sa imi demonstreze daca am avut dreptate. Nu sint singurii adolescenti braileni alaturi de care derulez cite un mic proiect. 3. in general ma gindesc bine la ce scriu, fie ca e vorba de carti, de editoriale, de versuri pentru Addiction ori de comentarii pe blog. Sper ca si tu te gindesti.

NoBless, relaxeaza-te. Sunt o multime de motive in lume, in Romania si in orasul tau pentru care merita sa lupti. Cu muzica e foarte simplu: daca nu iti place, nu asculti. Si gata.
pe martie 12, 2010 la 2:57 pm NoBless

*** hmm…hai sa lamurim inca de la inceput cate ceva…
*** 1. ” copiii astia de la Addiction – colegii tai de generatie, presupun ” =>> frumos ai zis…dar din pacate nu am cum sa’mi impartasesc ” trairile ” generatiei mele cu ale generatiei lor..si asta datorita discrepantei de varsta…
*** 2. „Poate ca nu am ascultat eu suficient rock, desi e foarte posibil ca in cei aproximativ 18 ani de cind ascult rock din pasiune… ” =>> nu conteaza de cat timp asculti rock…sau orice alt gen de muzica…, atata timp cat ” asculti din pasiune „…si NU d.p.d.v al tehnicii , al claritatii , al mesajului transmis…, atunci cu parere de rau iti zic.., ca orice trupa ai asculta…, va ” suna ” la fel de placut…asa cum sustii…
*** 3. ar presupun ca Nicu Covaci e ceva mai la curent cu muzica decit noi doi. Nu zici? ” ==>> tot rspectul pt Nicu Covaci , cu siguranta stie de n* mai mult decat noi…
*** 4. „…fac doar lucrurile care-mi plac, cu multa pasiune. Iar daca mi-am propus sa-i sprijin pe copiii astia in masura in care pot, o fac…”
==>> iti inteleg aceasta ” pasiune ” pt trupa addiction , da dupa cum obs..nu este doar o simpla ” pasiune „…asa de dragul de a’i promova si de a se vedea ca in braila exista totusi o trupa care ” se merita ” sa fie ascultata. Stiu ca in repertoriul lor se regasesc 2 melodii compuse de tine…, acum , …sincer iti spun , nu mai poti fi acel ” cineva ” din exterior care ” le intinde o mana de ajutor ” pt a ne arata valoarea lor…, ci te poti ” numi ” ca facand parte din ” staful ” celor de la addiction.., de aici si acest shield al tau…ocrotindu’ti involuntar ” creatiile ” …
*** sunt foarte multe de spus…, probabil am scrie o carte :)) despre cum ar trebui sa se ” prezinte ” o trupa in fata unui public…, incepand de la text.., linie melodica , mesaj…pana la promovare…
*** iti urez o zi frumoasa…, mult noroc cu acele carti scrise de tine…, cine stie ? poate ne vom mai ” auzi ” pe ‘ici pe ‘colo . Bafa !
pe aprilie 15, 2010 la 11:58 am myusset

foarte foarte foarte slab videoclipul asta.
„muzica” e un fel de zdranganeala cu sens, dar atat.