Scurta mea vizită pe Atlantykron, vechea tabără a pasionaţilor de literatură SF sau, aşa cum este denumită astăzi, Summer Academy of Learning, a fost ca un plonjon în adolescenţă. M-am reîntâlnit cu vechi prieteni şi am trăit impresia aia, că a trecut doar o zi, deşi ani întregi s-au scurs, de când ne-am strâns ultima oară mâna. L-am revăzut pe Rabi Lunatecul, pe Don Simon, pe Ionuţ şi Mihaela, Iulia şi Monica, pe Adi, Fane şi pe mulţi, mulţi alţii, oameni extraordinari alături de care am trăit câteva veri minunate pe o bucăţică de pământ izolată între apele Dunării, undeva aproape de Cernavodă. Da, apele alea care au vrut să mă înghită odată – şi despre care am scris cândva AICI.
În cele mai puţin de 24 de ore cât am stat pe insulă nu am participat la discuţiile depre RomCon - însă m-am bucurat să-i revăd pe cei implicaţi în povestea asta: Viorel Pârligras, George Ceauşu, Traian Bădulescu, Adi Bănuţă, Roberto Quaglia etc – pentru că am fost “furat” de Lucian Oancea într-o încântătoare întâlnire ad-hoc cu o trupă de adolescenţi şi tineri fabuloşi.
Mi-am încheiat seara la corturile ploieştenilor, unde am văzut cum un ou de struţ se poate transforma într-un spectaculos foc de artificii şi mi-am reamintit că nu-ţi trebuie multe lucruri să fii fericit. O pătură, un foc de tabără, Dunărea şi oameni faini lângă tine.
iar n-am ajuns, fir-ar sa fie!
macar o zi vroiam, si aia, atat pentru mine cat si pentru fie-mea.
sa vada si ea ca mai exista si alte vaste specii umane decat… hm!
@ impricinatul – păi nu-i târziu. Tabăra este în plină desfășurare. Mai ai timp până duminica viitoare.