Interviu cu un fost judecator

În urma cu o luna de zile, un judecator brailean îsi soca tovarasii de breasla si opinia publica demisionând dintr-un sistem care, la prima vedere, îti ofera avantaje nemasurate. Un act de demnitate, onoare si curaj sau, din contra, o asumare a înfrângerii în lupta cu sistemul, gestul tânarului judecator Florin Nita a fost interpretat în fel si chip. Zilele trecute, fostul magistrat a publicat, pe blogul sau, o noua scrisoare deschisa adresata, de aceasta data, puterii executive. Despre acest lucru, dar si despre problemele din Justitie, despre societatea civila si spiritul civic am stat de vorba cu Florin Nita. Ce a iesit, vedeti în interviul ce urmeaza. Citeste mai departe

Addiction – O singură viaţă

Vă povesteam cu ceva vreme în urmă despre Addiction, o trupă de adolescenţi talentaţi. Băieţii s-au calificat recent în semifinala Stufstock, adică în primele 24 de trupe din cele 63 înscrise iniţial, şi urmează să cânte în Elephant Pub din Bucureşti. Cele mai bune 12 trupe urmează apoi să concerteze pe scena de la Vama Veche. Detalii găsiţi AICI.

La Galileo, într-un interviu cu Maic

 Revista Galileo Online a publicat un dialog pe care l-am avut recent cu Maic Haulică. Un scurt interviu despre presă şi literatură. Sper să vă placă. Îl găsiţi AICI. Lectură plăcută!

PS – Fotografia care însoţeşte interviul a fost realizată la Iaşi, în noiembrie 2001, de scriitorul italian Roberto Quaglia. Pe Roberto am avut plăcerea să-l reîntâlnesc săptămâna trecută la Brăila.

Simionescu. Si al sau mandat linistit

Ma întreb daca nu era normal ca primarul sa profite de criza asta si sa termine pentru totdeauna cu juristii din primarie. Toate pamfilele, clostile si iorgile astea care, platite din bani publici, au jucat împotriva intereselor municipalitatii. Si sa contracteze serviciile unei case de avocatura competente. Zic si eu, asa, fara vreo urma de speranta de bine în gând. Fiindca m-am obisnuit cu faptul ca lui Aurel Simionescu îi este frica de reforma ca dracului de tamâie. Citeste mai departe

Personajul meu povesteste

Iata o mica secventa din textul la care lucrez acum:

Am 17 ani. Noaptea, în camera mea este atât de întuneric încât îmi pot imagina că sunt oriunde. Întunericul acoperă tot. Biblioteca, posterele lipite pe pereţi, păianjenul care îmbrăţişează un ţânţar deasupra şifonierului; întunericul calcă peste cărţile aruncate pe lângă pat, inundă biroul pe care sunt abandonate trei planşe de desen încă neterminate, îmi înghite casetofonul în care este blocată o casetă cu Smashing Pumpkins, apoi năvăleşte către mine şi mă înfăşoară, mă ţine strâns, teribil de strâns, şi nu pot să scap decât dimineaţă, când trei fire de lumină îmi curg direct pe pernă, sau, dacă nu mai suport strânsoarea, atunci când mâna îmi alunecă pe lângă pat şi culege de jos o lanternă subţire cu care reuşesc să tai întunericul în bucăţi. Să-i frâng strânsoarea.

Când raza de lumină străbate camera, îmi pare că bezna ţipă. Că scrâşnete subţiri, ca de dinţi  loviţi unul de altul se aud pe lângă mine. Şi că umbrele se retrag stânjenite-n pereţi. Toate, în afară de una. Din peretele din faţa mea pare ieşit, pe jumătate, un om.

M-am jucat

M-am jucat si am facut imaginea asta:

Galileo, cea mai proaspata revista SF&F

Pe 1 iulie s-a lansat varianta electronica a revistei Galileo, cea mai noua aparitie pe piata literaturii F&SF din Romania. Detalii gasiti AICI. Pofta buna!

Fabulos

Nu am cuvinte pentru intilnirea cu prietenii din adolescenta, despre care va vorbeam in comentariul anterior. Atmosfera de la un asemenea concert este de nepovestit. Fiindca nu poti spune ce simti atunci cind citeva zeci de mii de oameni fredoneaza impreuna cu tine aceleasi versuri. Nu poti descrie asta. A fost fabulos, atit pot sa spun. Pentru o minima impresie, va las sa vedeti asta:

Întâlnire cu prietenii din adolescenţă

Probabil ca aveam 14 – 15 ani cind i-am cunoscut. I-am cunoscut e un fel de-a spune. Nu i-am intilnit niciodata, insa au ajuns cumva la mine. Am dat din cap, m-am indragostit, am ris si am plins pe muzica lor. Trageam pe casetofon albumele lor, dadeam televizorul la maxim cind ii auzeam pe MTV, le invatam versurile pe de rost si ma certam cu colegii si profesorii din liceu pentru ca tipii astia si muzica lor reusisera sa toarne in mine, ca nimeni pina atunci, o mare sete de libertate si o mare pofta de exprimare, de neinteles pentru ceilalti. Miine ma intilnesc cu ei pentru prima oara. Da, si “intilnirea” asta e tot un fel de a spune. O sa fiu doar unul dintre miile de oameni in fata carora prietenii astia ai mei vor cinta.
Sper sa va placa piesa de mai jos. Este una dintre preferatele mele.

Atac la libertatea presei

Ca ANAF a pus acum vreo câteva zile sechestru pe o parte din bunurile Realitatea TV dupa ce a constatat o evaziune fiscala de peste 160 miliarde lei este o informatie care a ocolit usor jurnalele televiziunii de stiri, dar care ne lamureste un pic în ceea ce priveste pozitia pe care a avut-o de-a lungul timpului postul tv condus de la distanta de Sorin Ovidiu Vântu. Ce afaceri si ce stergeri de datorii o fi pierdut miliardarul FNI prin ramânerea la putere a gastii portocalii, Dumnezeu stie, însa mi-e foarte clar ca independenta presei nu face casa buna cu aceste creante colosale. Citeste mai departe