Cristian Robu Corcan despre “Nopţi…”

Pe proaspatul sau blog, Cristi Corcan a scris o generoasa recenzie la volumul meu de debut, “Nopti albe, zile negre”. Daca sinteti curiosi, aruncati o privire AICI.

Atelierkult 2

 

 

Una dintre povestirile mele a fost selectata pentru o noua antologie Atelierkult. Volumul apare in aceasta toamna la Millennium Press.

Mai multe detalii gasiti pe blogul unuia dintre editorii MP, Horia Nicola Ursu.

Lorena! Lorena Lupu

Ne vedem la Buzau. Sau la Braila

Miine, adica marti 13 octombrie, o sa fiu la Biblioteca “Vasile Voiculescu” din Buzau impreuna cu cartile mele si cu citiva tineri scriitori. De la ora 11.00. Prin urmare, daca va aflati in zona si vreti sa ne cunoastem, sa vorbim despre carti ori despre ce doriti voi, va astept.

Istoria o sa se repete si la Braila, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeteana “Panait Istrati”. Sper sa nu fie cu ghinion, chiar daca e marti 13, iar astia care aranjeaza ploile au anuntat cod galben.

Amintiri din viitor

Un interviu

Am raspuns zilele trecute unui interviu pentru Cartile Mariei. Poate fi citit AICI. Iar AICI citeva note de lectura la “Testamentul de ciocolata”. Pofta buna!

Prietenii nu mor niciodata

 

 

Pe Leonard Cohen l-am descoperit in anii ‘90, urmarind obsedati, eu si Catalin, genericul de la “Natural born killers” sa vedem cine semneaza coloana sonora. Apoi tot Catalin mi-a adus “The Future”, o caseta pirat cumparata din Republica Moldova de un coleg cu care impartea o camera de camin in Iasi. Apoi am mai baut niste Busuioaca de Bohotin si am mai ascultat niste Cohen, apoi am citit niste Cohen. Apoi Catalin a murit. Cind scriu, ascult Leonard Cohen si ma gindesc uneori la Catalin.

Miine ma duc sa-l vad si sa-l ascult pe Cohen. Si sa ma gindesc ca prietenii nu mor niciodata.

*

LATER EDIT:

Si ca tot vorbeam de prieteni de care imi este dor, am intrat pe blogul lui Andrei, alaturi de care Raluca isi aminteste ca ascultam Leonard Cohen. Da, e adevarat. Si Doamne, cit imi e de dor de zilele alea. In fine… ideea e ca, vizitind blogul lui, am observat ca m-a lepsuit. Si desi sint zgircit cu raspunsurile la lepse, uite ca de data asta o sa raspund. So:

1. Cand ti s-a-ntamplat ca lectiile invatate de la cei vechi sa contribuie la succesul tau?

Tirziu. Sunt autodidact. Motiv pentru care rareori invat din greselile altora. Uneori, nici dintr-ale mele nu invat cum ar trebui. Si n-as zice ca sint chiar prost, chiar daca asa pare. Daca as fi fluture, mi-as praji aripile la flacara luminarii, chiar daca as vedea ca alti o suta de fluturi au patit asta inaintea mea si chiar daca un fluture batrin si plin de cicatrici mi-ar spune ca lumina aia frumoasa face sa doara. Eh, mi-as zice, si daca taman cind o sa ma duc eu, poarta aia se va deschide si o sa intru in lumea aia cu multa lumina, mm?

2. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?

Bacovia la felul intii. L-as invita sa-i iau un interviu si sa-l pun pe blog. Poate chiar o sa o fac la un moment dat. Apoi l-as lua un pic la intrebari pe Eminescu, sa fac misto de el povestindu-i toate porcariile de serbari comuniste care se fac pe seama lui de fiecare data cind e ziua lui de nastere ori de deces. Apropo, crede cineva ca lui Eminescu i-ar fi pe plac toate dracoveniile prafuite care se fac si se spun pe seama lui? Ei bine, la desert as minca un profiterol cu Jules Verne (si cu un traducator, fireste – ca n-am chef sa vorbesc prin semne) si i-as povesti, in timpul betiei de dupa profiterol, toate porcariile. “Vezi, boule, ce a ajuns lumea asta?”, l-as intreba la final. Fireste ca apoi, dupa ce se va fi nascut, mahmur, isi va fi amintit profiterolul si discutia cu mine si se va fi apucat de scris cartile pe care le-a scris. Asta e. Eu i-am vorbit despre misiunea Apollo, el a inteles ca-i vorba de un tun gigantic. Eu i-am zis de marile submarine atomice, el a scaldat-o cu capitanul Nemo si cu Nautilus. Scriitorii astia… Mai bine il chemam pe Leonardo DaVinci, da’ ala era cam ticnit si, in plus, mi-e teama ca i-ar fi mirosit gura. In plus, cred ca l-a chemat deja altcineva.

3. Cine-i cea mai influenta persoana in viata ta?

Eu, cu siguranta. Zic asa ca sa nu raspund la intrebarea asta. Sper ca v-ati prins, da?

4. Care-i ambitia ta secreta?   

Sa mor impacat. Fara regrete, fara remuscari si fara dureri.

5. Pretul gloriei?

Nu-l stiu. Si mi-e teama ca e prea scump pentru cit imi permit eu.

6. Greci sau Romani?

Greci. Romani n-am cunoscut, dar in Grecia mi-a placut.

Gata. La bonus nu raspund fiindca raspunsul e evident.

Se lucrează

Adică m-am apucat să mai schimb faţa blogului, chit că scriu destul de rar. Sper să vă fie de folos paginile noi şi mai sper ca în curînd, după ce termin cu amenajarea “casei”, să poposesc mai des pe aici. Pînă atunci… se lucrează.

Interviu in “Observator Cultural”

Un scurt dialog electronic pe care l-am avut cu Michael Haulică a apărut astăzi în “Observator cultural”. Poate fi citit AICI.

Ioan Usca a citit Testamentul de ciocolată şi a scris o recenzie pe blog. Poate fi citita AICI.

Nu ma înjuraţi, vă rog, pentru faptul că sînt atît de telegrafic. N-am timp de nimic.

Bancu’ cu raţa: ‘ra-ţ-ai dreacu!

Cea mai bună veste este apariţia cărţii ăsteia, volumul de debut al lui Doru Stoica, unul dintre cei mai dragi autori mie. Din punctul meu de vedere, Doru Stoica este cel mai bun produs al fantasticului românesc din anii 90, iar marea mea ciudă este că a scris foarte puţin.
Băi, nu rataţi cartea asta, ‘ra-ţ-ai dreacu!